depravareLatinii aveau o vorbă „Fructo cognoscitur arbor” adică pomul se cunoaşte după roadele lui sau într-o traducere şi mai apropiată de noi, creştinul adevărat e acela ce se multiplică rodind.

Isus a zis că pe cântăreţi, predicatori, proroci, pastori îi vom cunoaşte după roadele slujirii lor, iar pe ceilalţi după roadele care se materializează prin candidaţi la cateheză şi botez.

Biserica trebuie să se multiplice prin convertiţi. Când am înţeles că-i greu, am înlocuit convertirea cu concepţia, şi ne-am adus copiii la binecuvântare. Într-o vreme am crescut aşa… Acum s-au oprit şi naşterile fizice.

Babilonienii aveau o legendă despre potop ce ne spune că zeii supăraţi de zgomotul ce-l făceau oamenii pe pământ, zgomot ce tulbura zeilor siesta, au hotărât să trimită un potop de ape. Singurul care avea pile în cer era Atrahasis, protejatul lui Enki, pe care acesta din urmă l-a sfătuit să-şi dărâme casa şi cu materiale rezultate să-şi facă o corabie în care să se salveze el şi familia lui. Atrahasis a început lucrul ajutat de vecinii cărora le-a spus că are ceva probleme cu zeul Enlil şi trebuie să fugă. Culmea nesimţirii este că Atrahasis a dat şi o petrecere de bun rămas în dimineaţa în care trebuia să vină potopul. A tăcut mâlc, s-a urcat în corabie, a fluturat batista la vecinii ce şi-au crăpat palmele ajutându-i să construiască corabia şi apoi a şters-o englezeşte, deşi atunci nu existau englezi. Restul lumii a pierit.

Eu cred că mulţi dintre fraţii mei de credinţă seamănă cu şmecherul Atrahasis. Vorbim orice cu oamenii numai de Dumnezeu nu şi de frică să nu împrăştiem mărgăritarele la porci, le ţinem în cufere şi le numărăm noaptea satisfăcuţi. Tăcem deşi cunoaştem că zilele de îndurare se apropie de sfârşit şi ne simţim încă de pe acum bine în cerul pustiu şi gol în care vom fi doar noi şi îngerii în vecii vecilor amin.
spiniNefiind siguri de propria noastră mântuire suntem smeriţi atunci când trebuie să le vorbim oamenilor despre mântuirea lor.

Tăcerea e de aur, spunem, avem şi versete pregătite pentru a scuza lenea şi nepăsarea evanghelizării.

Lipsa multiplicării arată că suntem bolnavi, iar sterilitatea e întotdeauna rodul blestemului lui Dumnezeu pe capetele noastre.

Nu ştiu cum a sfârşit-o Atrahasis până la urmă. Ştiu însă cum o să sfârşească cei ce tac. Aşa că „Leve et reluis” – scoală-te şi luminează din nou!

Sursa: ciresarii.ro


I gave you life,Saraci in duh
but I cannot live it for you.

I can give you directions,
but I cannot be there to lead you.

I can take you to church,
but I cannot make you believe.

I can teach you right from wrong,
but I cannot always decide for you.

I can buy you beautiful clothes,
but I cannot make you beautiful inside.

I can offer you advice,
but I cannot accept it for you.

I can give you love,
but I cannot force it upon you.

I can teach you to share,
but I cannot make you unselfish.

I can teach you respect,
but I cannot force you to show honor.

I can advise you about friends,
but cannot choose them for you.

I can tell you about alcohol & drugs,
but I can’t say “No” for you.

I can tell you about lofty goals,
but I can’t achieve them for you.

I can teach you about kindness,
but I can’t force you to be gracious

I can pray for you,
but I cannot make you walk with God.

I can tell you how to live,
but I cannot give you eternal life.

I can love you with unconditional love all of
my life… and I will.


Plastic jesus

02Oct09


God’s Chisel

19Jun09


inelde Daniel Branzei


Intrebare:Frate Daniel, sotia ta poarta podoabe? La tine in Biserica se poarta inele, cercei si lantisoare?

Raspuns: Foarte multe din deprinderile care ne caracterizeaza viata noastra crestina sunt preluate fara nici un fel de contestare de la parintii nostrii. Faptul ca “la noi asa se face” a fost suficient pentru a hotari si a pune capat oricarei dispute.

Veniti in America (lumea libera), crestinii romani au fost confruntati cu peisajul unui crestinism evanghelic in care multe din lucrurile “tabu” de acasa, erau solutionate si practicate “altfel”. Printre aceste practici controversate este si purtarea bijuteriilor. Pragmatismul nostru social a facut ca multi crestini evanghelici romani sa adopte practica “americana”. Schimbarea nu s-a datorat unor schimbari de convingeri bazate pe un studiu biblic, ci pe faptul ca sotiile marilor “personalitati” din lumea evanghelica americana poarta astfel de bijuterii. Pentru romanul incorsetat acasa de tot felul de interdictii, faptul ca sotiile lui Billy Graham, John MacArthur, Jack Smith si altii poarta podoabe a fost suficient ca sa se “elibereze” si “emancipandu-se” sa se poarte “ca americanii.” Ce-i de facut ?

In loc sa ne sfasiem unii pe altii prin certuri fara sfarsit, eu va propun o incursiune pe paginile Bibliei. Care este adevarul biblic despre aceasta practica?

Continue reading ‘Problema podoabelor’


Ar fi trebuit sa pun un filmulet aici.. dar nu am reusit nici cum :(

asa k am pus doar link-ul spre el: Barfa


În Fapte 19:13-16 facem cunoştinţă cu nişte băieţi buni, bine intenţionaţi, descurcăreţi, plătiţi de stat, cu teologia la zi, maşini bunicele, costume luate de la Toflea, parfum de 55 euro.

Aşa de mare putere a primit Pavel de la Duhul Sfânt încât băieţii buni au căzut în plasa de a crede că lucrarea e uşoară.

Au mustrat duhurile în Numele lui Isus cu care nu se întâlniseră personal pentru că, deşi aveau tată preot şi erau cunoscuţi în zonă de fetele stilate, dracii nu-i cunoşteau. A fost bătaie, costume rupte, transpiraţie, nervi, ruşinică.

Ce învăţături extragem din mojarul unei întâmplări nefericite?

Doreau să aibă puterea lui Pavel, dar să nu plătească preţul plătit de Pavel. Succes fără pustie, amărăciune, lacrimă şi nisip între dinţi nu există.

Dumnezeu nu ne împuterniceşte pentru a face lucrarea noastră, ci a Lui, iar viaţa în Duhul nu poate fi imitată, duplicată, cumpărată, împrumutată, falsificată.

Niciodată succesul nu-i aşa de uşor cum pare. L-am cunoscut pe Pavel doar cu mâinile pe sus, înconjurat de fani, dând autografe, mâncând bine, nu şi pe cel căzut fără vedere pe drumul Damascului.

Descendenţa nu înseamnă nimic deşi mulţi Sceva astăzi vor să-şi facă pruncii preoţi şi pastori pentru că subvenţia de la stat şi maşina bisericii e tentantă.

Numărul mare nu-i garanţia unei lucrări grozave. Toţi împreună nu făceau decât gălăgie mare, dar nu făceau nici cât Anania, cel ce şi-a pus fără chef mâinile peste Pavel.

Satana trebuie să te cunoască. Nici el nu suportă ideea mediocrităţii. Cunoscut în cer şi-n iad, pentru că pe pământ mai repede-s cunoscuţi şmecherii decât sfinţii.

Niciodată nu poţi folosi Numele lui Isus cu succes dacă nu ai o relaţie intimă cu El.

Fără aceste lucruri învăţate totul se termină cu zgârieturi şi costume toflene lăsate în mâna Satanei, iar biserica rămâne cu gura căscată după asemenea întâlniri full-contact. Prorocesc că fii lui Sceva se vor înmulţi…

Sursa: ciresarii.ro


Vladimir Pustan“Spuneţi-le oamenilor că a mai rămas puţin… Clepsidra timpului înghite ultimele fire de siliciu după care va exploda în veşnicie. Spuneţi-le oamenilor că joaca de-a biserica se poate finaliza cu căderea în bot în hăul iadului. Nu programele noastre sofisticate Îl bucură pe Domnul. În filarmonici sunt cântăreţi mai buni decât ai noştri, la televizor găsim oratori mai străluciţi decât cei ce se învârt pe lângă amvoanele noastre. Spuneţi-le oamenilor că păcatele mici cântăresc greu la judecată. O pietricică în pantof te aşează jos, iar de acolo poţi privi strâmb vulpile mici ce-ţi zâmbesc albastru. Spuneţi-le oamenilor că praful de pe Biblii va fi folosit de îngeri ca probă în condamnarea noastră. Genunchi tociţi de rugăciune trebuie, nu şezuturi tocite de yahoo messenger. Lăsaţi cuvintele găunoase şi ebraice şi vorbiţi-le oamenilor simplu să priceapă ce au de făcut. Nu mai speriaţi poporul cu criza. Dumnezeu e bogat, iar bau-bau-ul nostru e stupid. Spuneţi-le oamenilor că viaţa trece şi când nu faci nimic, totul curge şi totul se plăteşte. Vorbiţi-le despre dragostea lui Isus, dar spuneţi-le că El e şi foc mistuitor. Spuneţi-le oamenilor că plăcerea păcatului e de-o clipă, iar remuşcările sunt eterne. Spuneţi-le că a venit primăvara de două luni şi să iasă din biserici şi mall-uri vestindu-L pe Hristos prin parcuri. Spuneţi-le nu ce vor ei să audă, ci ceea ce trebuie să audă. Spuneţi-le adevărul chiar dacă n-o să mai fiţi aleşi în conducerea bisericii şi-o să lucraţi ca măturători de stradă. Mai bine să suferiţi voi din cauza adevărului decât să sufere el din cauza voastră. Vă rog să luaţi în calcul, în Numele lui Isus din Nazaret, posibilitatea că am dreptate în ceea ce vă scriu. Spuneţi-le oamenilor că se aud paşii Mântuitorului. Dar şi ai lui Antichrist.”

Vladimir Pustan, ciresarii


Am ramas uimit sa vad ca inca mai sunt oameni care sunt flamanzi dupa cuvantul lui Dumnezeu, oameni care au nevoie de salvare, oameni care sunt gata sa primeasca adevarul. Sa ne faca Domnul mai sensibili la chemarea Lui, sa ne ajute sa trecem peste orice retinere si sa il propovaduim cu curaj si putere oriunde si oricand.

(Nu laud si nici nu critic predica fratelui Pustan, sau alte actiuni sau manifestari ale acestuia. Doresc doar sa slubliniez reactia ascultatorilor, setea dupa adevar si nivelul de cunoastere al Scripturi.)


Isus Hristos, Pastele nostru!

Isus Hristos, Pastele nostru!

Cuvantul “paste” are cel putin trei semnificati importante:

1. Iesire – Pentru poporul Israel pastele insemna in preimul rand iesirea din Egipt. Eliberarea din robie. (Ex 12:37-42)

2. Un nou inceput – Pe langa iesire, a mai insemnat si un nou inceput pentru poporul Israel. O noua etapa e istoriei lor. De fapt prima etapa importanta a lor ca si popor. Un inceput cu Dumnezeu, cu legi noi, cu promisiuni noi, cu provocari noi. (Ex 13:21-22)

3. Ocolirea unora si lovirea altora – Sangele mieilor jertfiti in seara pastelui au slujit ca semn pe casele poporului Israel. Atunci cand Nimicitorul avea sa treca pe langa casele lor, El stia ca acolo este o casa a unui israelit si o ocolea. In acea casa deja murise cineva… un miel fara cusur. (Ex  12:12-13)

Pentru noi, crestini, pastele are deasemenea o insemnatate foarte profunda. Pastele nostru este Isus Hristos! El a fost Mielul nostru fara cusur, care a murit in locul nostru pentru ca moartea sa nu mai aiba nici o putere asupra noastra. Blestemul ne-a ocolit pe noi si L-a lovit pe El. Isus s-a facut blestem in locul nostru.

El ne-a eliberat de sub robia pacatului, facandu-ne slobozi. El ne-a ajutat sa iesim de pe bulevardul lat si aglomerat al acestei lumi care duce direct spre iad!

Prin El avem o viata noua; un viitor si o nadejde noua. “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentru ca, dupã cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot asa si noi sã trãim o viatã nouã.”

Ei ziceau cu glas tare: “Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãtia, întelepciunea, tãria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fãpturile, care sunt în cer, pe pãmânt, sub pãmânt, pe mare, si tot ce se aflã în aceste locuri, le-am auzit zicând: “A Celui ce stã pe scaunul de domnie, si a Mielului sã fie lauda, cinstea, slava si stãpânirea în vecii vecilor!” Si cele patru fãpturi vii ziceau: “Amin!” Si cei douãzeci si patru de bãtrâni s-au aruncat la pãmânt, si s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! (Apoc 5:12-14)