Invitatzi refuzate

18Dec08

“Dar toti, parcã fuseserã vorbiti, au început sã se dezvinovãteascã. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpãrat un ogor, si trebuie sã mã duc sã-l vãd; rogu-te sã mã ierti. Un altul a zis: ,Am cumpãrat cinci perechi de boi si mã duc sã-i încerc: iartã-mã, te rog. Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, si de aceea nu pot veni.” (Luca 14:18-20 )

Zilele trecute mi-a pus Domnu pe inima sa organizez impreuna cu tinerii din bierica o vizita la catziva fratzi  mai invarsta. Eram atat de bucuros deoarece nu mai fusesem de mult in vizite de genul acesta.  Am inceput sa ii sun pe rand pe tineri ca sa ii chem cu mine. “Dar toti, parcã fuseserã vorbiti”, unul era plecat din oras, altu nu avea chef, alta era la meditatzii etc. Pe masura ce primeam raspunsuri, bucuria si entuziasmul meu parca se stingeau. Atunci mi-am amintit de versetele de mai sus, si m-am intrebat oare cum ne vede Dumnezeu pe noi atunci cand refuzam o invitatzie.

Cunoastem atat de bine promisiunea lui Dumnezeu fatza de Avraam, ca ii va “face sãmânta ca pulberea pãmântului de mare” (Gen 13:16) si ne place atat de mult sa stim ca avem un Dumnezeu al promisiunilor implinite, un Dumnezeu care nu ne paraseste niciodata, care ne binecuvinteaza si ne da tot ce avem nevoie. Dar parca am uitat de partea a doua a promisiunii lui Dumnezeu, ca il va face pe Avraam o binecuvantare pentru toate neamurile. E atat de fain sa fi binecuvantat si totzi din jurul tau sa fie o binecuvantare pentru tine, dar atat de greu sa fi tu binecuvantare pentru altzi. Marea noastra chemare nu este sa ne implinim noi d.p.d.v material, sa avem o cariera, sa avem liniste in jurl nostru; marea noastra chemare este sa fim o binecuvantare pentru toate neamurile, si asta insemnand ceva activ. Nu doar mersul la biserica ma face o binecuvantare.

Imi place mult cum zice fratele Pustan: Tinerii cântă cu mâinile pe sus „Doamne-ţi dau inima”. Sigur, pentru că nu costă nimic.”. E simplu sa spunem ca i-am dat inima lui Dumnezeu, dar putzin mai complicat e sa demonstram. Apostolul Pavel ne indeamna in Romani 12:1 „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” Cred ca cel mai bun mod de a demonstra faptul ca i-am dat inima Domnului este de a ne aduce trupurile noastre, timpul nostru, bani nostri, imaginatzia, entuziasmul, energia noastra ca jertfa la picioarele lui Cristos.

Asa ca haidetzi sa aducem trupurile noastre ca o jertfa vie, sfanta si placuta lui Dumnezeu  in implinirea marii chemari a lui Dumnezeu, de a fi o binecuvantare pentru toate neamurile.



No Responses Yet to “Invitatzi refuzate”

  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: