Isus Hristos, nadejdea noastra!

13Apr09

Big church“Fiti totdeauna gata sã rãspundeti oricui vã cere socotealã de nãdejdea care este în voi;” (1 Petru 3:15)

Cand am citit ultima oara acest verset am stat un pic si m-am gandit: sunt eu gata sa dau socoteala de nadejdea care este in mine?

Traim astazi un crestinizm diluat, fara scop si fara destinatzie. De multe ori am impresia ca singurul lucru care ne mai inpinge de la spate este inertzia.

Tot mai multzi crestini dau in balbaiala cand ii intrebi de ce merg la biserica. Tot mai putzini crestini intzeleg de ce este bine si frumos sa ii cantzi lauda lui Dumnezeu, de ce trebuie sa mergi la ora de rugaciune, sa stai pe genunchi cate o ora intreaga, de ce este atat de important sa iei parte la cina Domnului, de ce este spre folosul lor sa se integreze intr-o biserica, sa creasca, sa slujeasca, sa se bucure in ea si sa se supuna autoritatzi ei.

De multe ori imi intreb prietenii: „Cum a fot azi la voi la biserica?” si de fiecare data primesc acelasi raspuns sec: „Fain!”. Si daca cer mai multe detalii despre acel „fain” tot ce isi mai aduc aminte este acel banc tare (nepotrivit) din predica pastorului, sau (in cazul fetelor) de cat de neasortat s-a inbracat dirijorul sau vreun alt personaj popular din biserica.

Ne bucuram mult la programele din biserica, dar nu suntem siguri ce produce aceasta bucurie. Cantam cat putem de tare, dar nu suntem siguri cui. Ne rugam cu staruintza, dar nu nu suntem siguri ca rugaciunile noastre sunt si ascultate.

Multe lucruri s-au schimbat azi in biserici. Avem statzi puternice, mixere si amplificatoare, dar nu mai avem ce spune la ele…. Avem canaretzi cu pregatiri superioare, dar nu mai avem cantari cu mesaj…. Avem bani stransi din numeroasele colecte, dar nu mai stim ce sa facem cu ei… Avem predicatori cu doctorate in teologie, dar nu mai au cui predica… Avem foarte multa literatura crestina, dar nu mai avem timp de citit…

Atat de multe „probleme am rezolvat”, atat de multe lucruri s-au schimbat in biserica incat nu ne mai cunoastem destinatzia. Am ajuns sa nu mai vedem padurea din cauza pomilor.

Apostolul Pavel spune: „ Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti încotro alerg. Mã lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste în vânt.”. Stim noi oare incotro alergam? Ne mai luptam noi impotriva „stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii” sau ne luptam si noi ca sa nu stam… in vant.

Mult m-as bucura ca atunci cand cineva ne va cere socoteala de nadejdea care este in noi sa fim gata sa spunem si noi asemenea apostolului Pavel: „Noi muncim, în adevãr, si ne luptãm, pentru cã ne-am pus nãdejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.”

Lui Îi datorãm faptul cã, prin credintã, am intrat în aceastã stare de har, în care suntem; si ne bucurãm în nãdejdea slavei lui Dumnezeu. […] Însã nãdejdea aceasta nu însealã, pentru cã dragostea lui Dumnezeu a fost turnatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Cãci, pe când eram noi încã fãrã putere, Hristos, la vremea cuvenitã a murit pentru cei nelegiuiti. […] Dar Dumnezeu Îsi aratã dragostea fatã de noi prin faptul cã, pe când eram noi încã pãcãtosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiti neprihãniti, prin sângele Lui, vom fi mântuiti prin El de mânia lui Dumnezeu.
(Romani 5: 2-9)



No Responses Yet to “Isus Hristos, nadejdea noastra!”

  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: