End of stories

24Dec09

11.01.09 Radu Popa, 22 de ani, moare intr-un stupid accident de maisna. Constantin Botezatu – Voluntar AIESEC Sibiu, 23 de ani, isi incheie si el socotelile cu lumea aceata pe data de 21.11.01 dupa o lunga perioada in care s-a luptat cu cancerul. Comanici Alexandra, 20 de ani, isi incheie calatoria pe acet pamant dupa un tragig accident de masina. Si i-am amintit aici doar pe cei care au apucat sa guste doar un pic din aceasta viata trecatoare.

Colegul meu de camera, Tomitza, a scri zilele trecute un post pe blogul lui: “Un an de pierderi“, post care m-a determinat si pe mine sa scriu acest post. Initial am vrut sa las doar un comment, dar m-am gandit ca am prea multe de pus pe tema asta si e mai bine asa.

Da Tomy, si eu am observat asta. Anul acesta, mai mult ca in alti ani, un duh de moarte si-a facut puternic simtita prezenta printre noi. I-am amintit mai sus doar pe cei mai tineri dintre cunoscuti mei care au murit, fara sa amintessc de cei mai invarsta sau de decesele vedetelor ca Brittany Murphy sau Michael Jackson.

Ei au plecat. Uu plecat si ne-au lasat pe noi cu multe amintiri, cu multa durere si cu un gol mare in suflet. Un gol care il vom umple cu greu. Parintii Alexandrei ne-au rugat anul acesta sa nu mai mergem la ei cu colinda. Spuneau ca le este greu sa vada atatia tineri impreuna si sa nu isi aminteasca de Alexandra. Si este normal.

Astazi am fost la o inmormantare a unui vecin de 50 de ani. A lasat in urma 2 fete orfane de ambi parinti, dupa ce acum vreo 5 ani a murit si mama lor. Spunea preotul la slujba: “Cine poate sa inteleaga ce este in inima unei mame care isi ingroapa singurul copil?”. Si ete adevarat. Cred ca ete o durere cumplita sa cresti un copil atatia ani si apoi sa il ingropi.

Pune Tomy o mare intrebare: Cu ce am fost noi mai buni? Toti ne intrebam (sau cel putin ar trebui) de ce au murit ei si nu eu. Cu ce am fost eu mai bun sa raman in viata? Din pacate nu pot sa raspund la aceasta intrebare si nici macar nu vreau sa incerc. Dar am gasit in biblie un raspuns pentru aceasta intrebare.

În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13:1-3)

Nu este vorba de schimbarea religiei, ci de recunoasterea inaintea lui Dumnezeu a faptului ca suntem pacatosi si avem nevoie de iertare. Este vorba de credinta in Dumnezeu si de recunoasterea dependentei de El. De incredintarea viatii noastre in mana Lui si de umblarea noastra in fiecare zi cu El.

Iti mai las un sfat. Nu imi apartine. Este scris de unul dintrecei mai intelepti oameni care au trait pe pamant, si anume Solomon:

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;[..] până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (Eclesiastul 12:1,7)

As avea multe de spus in directi asta dar ma opresc aici. Sunt zilele din urma si stiu ca daca nu mi-a venit randu pana acuma, maine-poimaine se va scrie si despre mine. Sau imi va veni randu in 2012? Cine stie..

Pana atunci: Dumnezeu sa aiba mila de noi!



One Response to “End of stories”

  1. 1 Eliza

    Pana una-alta, pana sa mai scriem despre unii sau altii sau sa se scrie despre noi, in memoriam, sa pretuim momentele cand ii avem alaturi pe cei care ne sunt dragi, sa scriem despre ei cat ii ajuta cu ceva lucrul acesta, sa ne dovedim iubirea atata timp cat se pot bucura de ea. Si sa profitam de fiecare clipa pe care o mai avem noi insine pentru a presara toate drumurile, toate relatiile cu amintiri frumoase care sa dainuiasca -ele si efectele lor- si dupa ce noi nu vom mai fi.
    Chiar vorbeam cu un prieten din tineretile mele in saptamanile trecute si am intrebat: Daca se intampla ceva cu mine, ce iti vei aminti legat de mine? Mi-a evocat o amintire din copilaria noastra. Atat? am ramas mirata. Si i-am zis: E clar, trebuie sa mai construim ceva amintiri, ca daca mor, nu mai ramai cu nimic de la mine.
    Ce lasi in urma? E o alta intrebare importanta.

    Ce lasi in urma si Ce te asteapta dincolo?

    Sa ne intrebam dar fiecare si sa avem raspunsul sigur la amandoua intrebarile, inainte de a fi prea tarziu sa ne mai gandim.

    Dumnezeu sa aiba mila de noi!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: