I gave you life,Saraci in duh
but I cannot live it for you.

I can give you directions,
but I cannot be there to lead you.

I can take you to church,
but I cannot make you believe.

I can teach you right from wrong,
but I cannot always decide for you.

I can buy you beautiful clothes,
but I cannot make you beautiful inside.

I can offer you advice,
but I cannot accept it for you.

I can give you love,
but I cannot force it upon you.

I can teach you to share,
but I cannot make you unselfish.

I can teach you respect,
but I cannot force you to show honor.

I can advise you about friends,
but cannot choose them for you.

I can tell you about alcohol & drugs,
but I can’t say “No” for you.

I can tell you about lofty goals,
but I can’t achieve them for you.

I can teach you about kindness,
but I can’t force you to be gracious

I can pray for you,
but I cannot make you walk with God.

I can tell you how to live,
but I cannot give you eternal life.

I can love you with unconditional love all of
my life… and I will.


Plastic jesus

02Oct09

God’s Chisel

19Jun09

inelde Daniel Branzei


Intrebare:Frate Daniel, sotia ta poarta podoabe? La tine in Biserica se poarta inele, cercei si lantisoare?

Raspuns: Foarte multe din deprinderile care ne caracterizeaza viata noastra crestina sunt preluate fara nici un fel de contestare de la parintii nostrii. Faptul ca “la noi asa se face” a fost suficient pentru a hotari si a pune capat oricarei dispute.

Veniti in America (lumea libera), crestinii romani au fost confruntati cu peisajul unui crestinism evanghelic in care multe din lucrurile “tabu” de acasa, erau solutionate si practicate “altfel”. Printre aceste practici controversate este si purtarea bijuteriilor. Pragmatismul nostru social a facut ca multi crestini evanghelici romani sa adopte practica “americana”. Schimbarea nu s-a datorat unor schimbari de convingeri bazate pe un studiu biblic, ci pe faptul ca sotiile marilor “personalitati” din lumea evanghelica americana poarta astfel de bijuterii. Pentru romanul incorsetat acasa de tot felul de interdictii, faptul ca sotiile lui Billy Graham, John MacArthur, Jack Smith si altii poarta podoabe a fost suficient ca sa se “elibereze” si “emancipandu-se” sa se poarte “ca americanii.” Ce-i de facut ?

In loc sa ne sfasiem unii pe altii prin certuri fara sfarsit, eu va propun o incursiune pe paginile Bibliei. Care este adevarul biblic despre aceasta practica?

Continue reading ‘Problema podoabelor’


Ar fi trebuit sa pun un filmulet aici.. dar nu am reusit nici cum 😦

asa k am pus doar link-ul spre el: Barfa


În Fapte 19:13-16 facem cunoştinţă cu nişte băieţi buni, bine intenţionaţi, descurcăreţi, plătiţi de stat, cu teologia la zi, maşini bunicele, costume luate de la Toflea, parfum de 55 euro.

Aşa de mare putere a primit Pavel de la Duhul Sfânt încât băieţii buni au căzut în plasa de a crede că lucrarea e uşoară.

Au mustrat duhurile în Numele lui Isus cu care nu se întâlniseră personal pentru că, deşi aveau tată preot şi erau cunoscuţi în zonă de fetele stilate, dracii nu-i cunoşteau. A fost bătaie, costume rupte, transpiraţie, nervi, ruşinică.

Ce învăţături extragem din mojarul unei întâmplări nefericite?

Doreau să aibă puterea lui Pavel, dar să nu plătească preţul plătit de Pavel. Succes fără pustie, amărăciune, lacrimă şi nisip între dinţi nu există.

Dumnezeu nu ne împuterniceşte pentru a face lucrarea noastră, ci a Lui, iar viaţa în Duhul nu poate fi imitată, duplicată, cumpărată, împrumutată, falsificată.

Niciodată succesul nu-i aşa de uşor cum pare. L-am cunoscut pe Pavel doar cu mâinile pe sus, înconjurat de fani, dând autografe, mâncând bine, nu şi pe cel căzut fără vedere pe drumul Damascului.

Descendenţa nu înseamnă nimic deşi mulţi Sceva astăzi vor să-şi facă pruncii preoţi şi pastori pentru că subvenţia de la stat şi maşina bisericii e tentantă.

Numărul mare nu-i garanţia unei lucrări grozave. Toţi împreună nu făceau decât gălăgie mare, dar nu făceau nici cât Anania, cel ce şi-a pus fără chef mâinile peste Pavel.

Satana trebuie să te cunoască. Nici el nu suportă ideea mediocrităţii. Cunoscut în cer şi-n iad, pentru că pe pământ mai repede-s cunoscuţi şmecherii decât sfinţii.

Niciodată nu poţi folosi Numele lui Isus cu succes dacă nu ai o relaţie intimă cu El.

Fără aceste lucruri învăţate totul se termină cu zgârieturi şi costume toflene lăsate în mâna Satanei, iar biserica rămâne cu gura căscată după asemenea întâlniri full-contact. Prorocesc că fii lui Sceva se vor înmulţi…

Sursa: ciresarii.ro


Vladimir Pustan“Spuneţi-le oamenilor că a mai rămas puţin… Clepsidra timpului înghite ultimele fire de siliciu după care va exploda în veşnicie. Spuneţi-le oamenilor că joaca de-a biserica se poate finaliza cu căderea în bot în hăul iadului. Nu programele noastre sofisticate Îl bucură pe Domnul. În filarmonici sunt cântăreţi mai buni decât ai noştri, la televizor găsim oratori mai străluciţi decât cei ce se învârt pe lângă amvoanele noastre. Spuneţi-le oamenilor că păcatele mici cântăresc greu la judecată. O pietricică în pantof te aşează jos, iar de acolo poţi privi strâmb vulpile mici ce-ţi zâmbesc albastru. Spuneţi-le oamenilor că praful de pe Biblii va fi folosit de îngeri ca probă în condamnarea noastră. Genunchi tociţi de rugăciune trebuie, nu şezuturi tocite de yahoo messenger. Lăsaţi cuvintele găunoase şi ebraice şi vorbiţi-le oamenilor simplu să priceapă ce au de făcut. Nu mai speriaţi poporul cu criza. Dumnezeu e bogat, iar bau-bau-ul nostru e stupid. Spuneţi-le oamenilor că viaţa trece şi când nu faci nimic, totul curge şi totul se plăteşte. Vorbiţi-le despre dragostea lui Isus, dar spuneţi-le că El e şi foc mistuitor. Spuneţi-le oamenilor că plăcerea păcatului e de-o clipă, iar remuşcările sunt eterne. Spuneţi-le că a venit primăvara de două luni şi să iasă din biserici şi mall-uri vestindu-L pe Hristos prin parcuri. Spuneţi-le nu ce vor ei să audă, ci ceea ce trebuie să audă. Spuneţi-le adevărul chiar dacă n-o să mai fiţi aleşi în conducerea bisericii şi-o să lucraţi ca măturători de stradă. Mai bine să suferiţi voi din cauza adevărului decât să sufere el din cauza voastră. Vă rog să luaţi în calcul, în Numele lui Isus din Nazaret, posibilitatea că am dreptate în ceea ce vă scriu. Spuneţi-le oamenilor că se aud paşii Mântuitorului. Dar şi ai lui Antichrist.”

Vladimir Pustan, ciresarii


Am ramas uimit sa vad ca inca mai sunt oameni care sunt flamanzi dupa cuvantul lui Dumnezeu, oameni care au nevoie de salvare, oameni care sunt gata sa primeasca adevarul. Sa ne faca Domnul mai sensibili la chemarea Lui, sa ne ajute sa trecem peste orice retinere si sa il propovaduim cu curaj si putere oriunde si oricand.

(Nu laud si nici nu critic predica fratelui Pustan, sau alte actiuni sau manifestari ale acestuia. Doresc doar sa slubliniez reactia ascultatorilor, setea dupa adevar si nivelul de cunoastere al Scripturi.)


Isus Hristos, Pastele nostru!

Isus Hristos, Pastele nostru!

Cuvantul “paste” are cel putin trei semnificati importante:

1. Iesire – Pentru poporul Israel pastele insemna in preimul rand iesirea din Egipt. Eliberarea din robie. (Ex 12:37-42)

2. Un nou inceput – Pe langa iesire, a mai insemnat si un nou inceput pentru poporul Israel. O noua etapa e istoriei lor. De fapt prima etapa importanta a lor ca si popor. Un inceput cu Dumnezeu, cu legi noi, cu promisiuni noi, cu provocari noi. (Ex 13:21-22)

3. Ocolirea unora si lovirea altora – Sangele mieilor jertfiti in seara pastelui au slujit ca semn pe casele poporului Israel. Atunci cand Nimicitorul avea sa treca pe langa casele lor, El stia ca acolo este o casa a unui israelit si o ocolea. In acea casa deja murise cineva… un miel fara cusur. (Ex  12:12-13)

Pentru noi, crestini, pastele are deasemenea o insemnatate foarte profunda. Pastele nostru este Isus Hristos! El a fost Mielul nostru fara cusur, care a murit in locul nostru pentru ca moartea sa nu mai aiba nici o putere asupra noastra. Blestemul ne-a ocolit pe noi si L-a lovit pe El. Isus s-a facut blestem in locul nostru.

El ne-a eliberat de sub robia pacatului, facandu-ne slobozi. El ne-a ajutat sa iesim de pe bulevardul lat si aglomerat al acestei lumi care duce direct spre iad!

Prin El avem o viata noua; un viitor si o nadejde noua. “Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreunã cu El, pentru ca, dupã cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatãlui, tot asa si noi sã trãim o viatã nouã.”

Ei ziceau cu glas tare: “Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã puterea, bogãtia, întelepciunea, tãria, cinstea, slava si lauda!” Si pe toate fãpturile, care sunt în cer, pe pãmânt, sub pãmânt, pe mare, si tot ce se aflã în aceste locuri, le-am auzit zicând: “A Celui ce stã pe scaunul de domnie, si a Mielului sã fie lauda, cinstea, slava si stãpânirea în vecii vecilor!” Si cele patru fãpturi vii ziceau: “Amin!” Si cei douãzeci si patru de bãtrâni s-au aruncat la pãmânt, si s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor! (Apoc 5:12-14)


Big church“Fiti totdeauna gata sã rãspundeti oricui vã cere socotealã de nãdejdea care este în voi;” (1 Petru 3:15)

Cand am citit ultima oara acest verset am stat un pic si m-am gandit: sunt eu gata sa dau socoteala de nadejdea care este in mine?

Traim astazi un crestinizm diluat, fara scop si fara destinatzie. De multe ori am impresia ca singurul lucru care ne mai inpinge de la spate este inertzia.

Tot mai multzi crestini dau in balbaiala cand ii intrebi de ce merg la biserica. Tot mai putzini crestini intzeleg de ce este bine si frumos sa ii cantzi lauda lui Dumnezeu, de ce trebuie sa mergi la ora de rugaciune, sa stai pe genunchi cate o ora intreaga, de ce este atat de important sa iei parte la cina Domnului, de ce este spre folosul lor sa se integreze intr-o biserica, sa creasca, sa slujeasca, sa se bucure in ea si sa se supuna autoritatzi ei.

De multe ori imi intreb prietenii: „Cum a fot azi la voi la biserica?” si de fiecare data primesc acelasi raspuns sec: „Fain!”. Si daca cer mai multe detalii despre acel „fain” tot ce isi mai aduc aminte este acel banc tare (nepotrivit) din predica pastorului, sau (in cazul fetelor) de cat de neasortat s-a inbracat dirijorul sau vreun alt personaj popular din biserica.

Ne bucuram mult la programele din biserica, dar nu suntem siguri ce produce aceasta bucurie. Cantam cat putem de tare, dar nu suntem siguri cui. Ne rugam cu staruintza, dar nu nu suntem siguri ca rugaciunile noastre sunt si ascultate.

Multe lucruri s-au schimbat azi in biserici. Avem statzi puternice, mixere si amplificatoare, dar nu mai avem ce spune la ele…. Avem canaretzi cu pregatiri superioare, dar nu mai avem cantari cu mesaj…. Avem bani stransi din numeroasele colecte, dar nu mai stim ce sa facem cu ei… Avem predicatori cu doctorate in teologie, dar nu mai au cui predica… Avem foarte multa literatura crestina, dar nu mai avem timp de citit…

Atat de multe „probleme am rezolvat”, atat de multe lucruri s-au schimbat in biserica incat nu ne mai cunoastem destinatzia. Am ajuns sa nu mai vedem padurea din cauza pomilor.

Apostolul Pavel spune: „ Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti încotro alerg. Mã lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste în vânt.”. Stim noi oare incotro alergam? Ne mai luptam noi impotriva „stãpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rãutãtii” sau ne luptam si noi ca sa nu stam… in vant.

Mult m-as bucura ca atunci cand cineva ne va cere socoteala de nadejdea care este in noi sa fim gata sa spunem si noi asemenea apostolului Pavel: „Noi muncim, în adevãr, si ne luptãm, pentru cã ne-am pus nãdejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.”

Lui Îi datorãm faptul cã, prin credintã, am intrat în aceastã stare de har, în care suntem; si ne bucurãm în nãdejdea slavei lui Dumnezeu. […] Însã nãdejdea aceasta nu însealã, pentru cã dragostea lui Dumnezeu a fost turnatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Cãci, pe când eram noi încã fãrã putere, Hristos, la vremea cuvenitã a murit pentru cei nelegiuiti. […] Dar Dumnezeu Îsi aratã dragostea fatã de noi prin faptul cã, pe când eram noi încã pãcãtosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiti neprihãniti, prin sângele Lui, vom fi mântuiti prin El de mânia lui Dumnezeu.
(Romani 5: 2-9)