Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3: 16)


Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţii gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pîn’ la jertfă
şi lupta până la sfârşit!

Traian Dorz



Iad sau Rai?

17Jun10




Muzica crestina

18Feb10

Astept de mult timp ca cineva sa deschida subiectul acesta. Mi se pare un subiect destul de important la care merita sa meditam cateva momente.

S-au scris deja destul de multe posturi pe diferite bloguri, in ultima vreme, care au starnit multe comentarii si multe controverse. Eu vreu doar sa imi arat sustinerea si aprecierea fata de cei care sunt impotriva pirateriei.

Imi place mult articolul de pe trezire spirituala. A ales 15 dintre cele mai des folosite argumente propiraterie si a adus pentru fiecare contraargumente. Voi posta mai jos o parte din articolul acesta si va indemn sa va ganditi serios la el. Stiu ca de multe ori pentru ca ne este greu sa traim asa cum Dumnezeu ne cere, evitam sa ne evaluam vietiile ca nu cumva  sa descoperim pacat in ele.
Continue reading ‘Muzica crestina’



End of stories

24Dec09

11.01.09 Radu Popa, 22 de ani, moare intr-un stupid accident de maisna. Constantin Botezatu – Voluntar AIESEC Sibiu, 23 de ani, isi incheie si el socotelile cu lumea aceata pe data de 21.11.01 dupa o lunga perioada in care s-a luptat cu cancerul. Comanici Alexandra, 20 de ani, isi incheie calatoria pe acet pamant dupa un tragig accident de masina. Si i-am amintit aici doar pe cei care au apucat sa guste doar un pic din aceasta viata trecatoare.

Colegul meu de camera, Tomitza, a scri zilele trecute un post pe blogul lui: “Un an de pierderi“, post care m-a determinat si pe mine sa scriu acest post. Initial am vrut sa las doar un comment, dar m-am gandit ca am prea multe de pus pe tema asta si e mai bine asa.

Da Tomy, si eu am observat asta. Anul acesta, mai mult ca in alti ani, un duh de moarte si-a facut puternic simtita prezenta printre noi. I-am amintit mai sus doar pe cei mai tineri dintre cunoscuti mei care au murit, fara sa amintessc de cei mai invarsta sau de decesele vedetelor ca Brittany Murphy sau Michael Jackson.

Ei au plecat. Uu plecat si ne-au lasat pe noi cu multe amintiri, cu multa durere si cu un gol mare in suflet. Un gol care il vom umple cu greu. Parintii Alexandrei ne-au rugat anul acesta sa nu mai mergem la ei cu colinda. Spuneau ca le este greu sa vada atatia tineri impreuna si sa nu isi aminteasca de Alexandra. Si este normal.

Astazi am fost la o inmormantare a unui vecin de 50 de ani. A lasat in urma 2 fete orfane de ambi parinti, dupa ce acum vreo 5 ani a murit si mama lor. Spunea preotul la slujba: “Cine poate sa inteleaga ce este in inima unei mame care isi ingroapa singurul copil?”. Si ete adevarat. Cred ca ete o durere cumplita sa cresti un copil atatia ani si apoi sa il ingropi.

Pune Tomy o mare intrebare: Cu ce am fost noi mai buni? Toti ne intrebam (sau cel putin ar trebui) de ce au murit ei si nu eu. Cu ce am fost eu mai bun sa raman in viata? Din pacate nu pot sa raspund la aceasta intrebare si nici macar nu vreau sa incerc. Dar am gasit in biblie un raspuns pentru aceasta intrebare.

În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13:1-3)

Nu este vorba de schimbarea religiei, ci de recunoasterea inaintea lui Dumnezeu a faptului ca suntem pacatosi si avem nevoie de iertare. Este vorba de credinta in Dumnezeu si de recunoasterea dependentei de El. De incredintarea viatii noastre in mana Lui si de umblarea noastra in fiecare zi cu El.

Iti mai las un sfat. Nu imi apartine. Este scris de unul dintrecei mai intelepti oameni care au trait pe pamant, si anume Solomon:

Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;[..] până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (Eclesiastul 12:1,7)

As avea multe de spus in directi asta dar ma opresc aici. Sunt zilele din urma si stiu ca daca nu mi-a venit randu pana acuma, maine-poimaine se va scrie si despre mine. Sau imi va veni randu in 2012? Cine stie..

Pana atunci: Dumnezeu sa aiba mila de noi!


LOVE ALL
SPEND LESS
GIVE MORE


depravareLatinii aveau o vorbă „Fructo cognoscitur arbor” adică pomul se cunoaşte după roadele lui sau într-o traducere şi mai apropiată de noi, creştinul adevărat e acela ce se multiplică rodind.

Isus a zis că pe cântăreţi, predicatori, proroci, pastori îi vom cunoaşte după roadele slujirii lor, iar pe ceilalţi după roadele care se materializează prin candidaţi la cateheză şi botez.

Biserica trebuie să se multiplice prin convertiţi. Când am înţeles că-i greu, am înlocuit convertirea cu concepţia, şi ne-am adus copiii la binecuvântare. Într-o vreme am crescut aşa… Acum s-au oprit şi naşterile fizice.

Babilonienii aveau o legendă despre potop ce ne spune că zeii supăraţi de zgomotul ce-l făceau oamenii pe pământ, zgomot ce tulbura zeilor siesta, au hotărât să trimită un potop de ape. Singurul care avea pile în cer era Atrahasis, protejatul lui Enki, pe care acesta din urmă l-a sfătuit să-şi dărâme casa şi cu materiale rezultate să-şi facă o corabie în care să se salveze el şi familia lui. Atrahasis a început lucrul ajutat de vecinii cărora le-a spus că are ceva probleme cu zeul Enlil şi trebuie să fugă. Culmea nesimţirii este că Atrahasis a dat şi o petrecere de bun rămas în dimineaţa în care trebuia să vină potopul. A tăcut mâlc, s-a urcat în corabie, a fluturat batista la vecinii ce şi-au crăpat palmele ajutându-i să construiască corabia şi apoi a şters-o englezeşte, deşi atunci nu existau englezi. Restul lumii a pierit.

Eu cred că mulţi dintre fraţii mei de credinţă seamănă cu şmecherul Atrahasis. Vorbim orice cu oamenii numai de Dumnezeu nu şi de frică să nu împrăştiem mărgăritarele la porci, le ţinem în cufere şi le numărăm noaptea satisfăcuţi. Tăcem deşi cunoaştem că zilele de îndurare se apropie de sfârşit şi ne simţim încă de pe acum bine în cerul pustiu şi gol în care vom fi doar noi şi îngerii în vecii vecilor amin.
spiniNefiind siguri de propria noastră mântuire suntem smeriţi atunci când trebuie să le vorbim oamenilor despre mântuirea lor.

Tăcerea e de aur, spunem, avem şi versete pregătite pentru a scuza lenea şi nepăsarea evanghelizării.

Lipsa multiplicării arată că suntem bolnavi, iar sterilitatea e întotdeauna rodul blestemului lui Dumnezeu pe capetele noastre.

Nu ştiu cum a sfârşit-o Atrahasis până la urmă. Ştiu însă cum o să sfârşească cei ce tac. Aşa că „Leve et reluis” – scoală-te şi luminează din nou!

Sursa: ciresarii.ro